Mediatorul este un specialist in comunicare, in negociere, in deschiderea spre dialog. Strategiile si tehnicile de mediere variaza de la mediator la mediator, de la caz la caz, deoarece orice conflict care vine spre solutionare la un mediator, este unic prin continutul sau si prin persoanele care sunt implicate. Mediatorul, imediat ce ia contact cu partile, in vederea medierii conflictului dintre ele, isi propune adoptarea unei strategii si tehnici de mediere, in functie de persoanele implicate in conflict, de natura conflictului, si de continutul pecuniar si/sau emotional al conflictului. Tehnicile si strategiile de mediere sunt variate, insa mediatorii de cele mai multe ori folosesc o combinatie intre acestea pentru fiecare caz in parte, adapteaza tehnicile de mediere in functie de caz, dar mai ales in functie de persoanele implicate in conflict.
Printre cele mai importante instrumente ale mediatorului, folosite in timpul medierii, sunt intrebarile adresate persoanelor implicate, ascultarea activa a acestora si rezumatul dialogurilor.
1. Intrebarile adresate persoanelor implicate in conflict nu sunt intrebari inchizitoriale si nici nu seamana in vreun fel cu intrebarile unei investigatii la procuror. Nicidecum. Medierea este sinonimul Dialogului. In mediere se dialogheaza pe un ton civilizat, intr-o atmosfera linistita si asezata. In dialogul cu mediatorul, partea sau partile, expun acestuia conflictul asa cum a fost perceput de acestea. Deseori insa, partile expun doar anumite aspecte si din neglijenta sau nestiinta nu se pot focusa pe o viziune mai ampla asupra conflictului. Din acest motiv, intrebarile mediatorului devin instrumentul favorabil largirii sferei de dialog, mentinerii atmosferei de colaborare, dar mai ales devin instrumentul de aprofundare a conflictului in structura sa. Prin intrebari, mediatorul afla de la persoanele implicate in conflict, ce anume a determinat aparitia acestuia, cauzele de ordin subiectiv sau obiectiv, cadrul relatiilor dintre parti pe axa timpului, evenimente postconflictuale etc. Toate acestea sunt necesare pentru ca mediatorul sa poata cuprinde si analiza conflictul, in totalitatea lui, dar totodata sa determine si partile, prin dialog si intrebari, sa adere la o sfera de resurse in vederea solutionarii conflictului. Iar sfera de resurse deriva dintr-o viziune mai profunda si mai de ansamblu a conflictului si a relatiei dintre parti. Relatiile dintre parti pot fi relatii de prietenie, de amicitie, de casatorie, de filiatie, de colegialitate, de munca, de afaceri etc. Toate aceste relatii permit un dialog constructiv, o abordare integrativa a conflictului. Abordarea de tip integrativa a conflictului are in vedere solutionarea amiabila, recirpoc avantajoasa a conflictului. Partile isi integreaza reciproc interesele si nevoile in mod complementar, si astfel, in urma procesului de mediere, solutia este multumitoare pentru toate persoanele, si o solutie benefica si de durata.
2. Al doilea instrument important in activitatea mediatorului este ascultarea activa a persoanelor. Ascultarea activa presupune mult tact si rabdare din partea mediatorului. Persoanele, in procesul de mediere, vorbesc adesea despre relatiile lor, despre implicarile lor afective, despre ceea ce ar dori sa obtina de la celalalt, despre dorintele lor, pe care, poate, nimanui nu i le-au destainuit pana atunci. Nu admit si nici nu sustin ca mediatorul este un duhovnic sau un consultatnt psiholog, insa in cadrul medierii, mediatorul impreuna cu persoanele acceseaza campul de nevoi, interese si dorinte ale acestora, si este absolut normal ca in acest camp sa fie implicate emotii, trairi, amintiri. Ascultarea activa, printre alte multe roluri, il are si pe acela de a da incredere partii in a aprofunda problema conflictuala spre a gasi o solutie multumitoare. Ascultarea activa consta in concentrarea mediatorului spre ceea ce spun persoanele, pentru a intelege cat mai bine si cat mai corect starea si situatia conflictuala dintre ele.
3. Al treilea instrument important al mediatorului este Rezumatul dialogurilor. Rezumatul mediatorului este o expunere succinta facuta de acesta, in care evidentiaza persoanelor, sau persoanei careia i se adreseaza acest rezumat, informatiile si datele, "puse cap la cap", din timpul discutiilor din cadrul sedintelor de mediere. Aceasta expunere in fata persoanelor le va face pe acestea sa se gandeasca din nou la solutii, sa abordeze conflictulul intr-o maniera dinamica, spre a parcurge pasii urmatori care duc spre o intelegere de succes.
Desigur o expunere succinta a acestor instrumente ale mediatorului nu isi aroga drepturile de lectie si nu are scop didactic. Expunerea de mai sus doreste sa ofere justitiabilului o imagine rezumativa a unei sedinte de mediere, in care mediatorul, prin tehnicile si strategiile de mediere pe care le adapteaza fiecarui conflict si fiecaror persoane, avand instrumente foarte importante in porcesul de mediere ca intrebarile, ascultarea activa si rezumatul, le conduce pe acestea spre o abordare integrativa a conflictului, pentru solutionarea recirpoc multumitoare a acestuia.